Înțeles
Fratele soțului sau al soției, ori soțul surorii cuiva.
„Cumnatul lui i-a fost martor la nuntă.”
Cum se folosește
Femininul e „cumnată”, iar pluralele sunt „cumnați” și „cumnate”. În vorbirea familiară se spune „cumnatu-meu”, „cumnatu-tău”, „cumnatu-său”.
Forme flexionare
- plural
- cumnați
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul cognatus („rudă de sânge”).