Înțelesuri
- 1
Persoană care a fost de față la o întâmplare și poate spune cum a fost.
„A fost martor la accidentul de la intersecție.”
- 2
Om chemat să spună în fața judecății ce știe.
„Martorii au fost audiați pe rând.”
- 3
Persoană care semnează un act, ca să-i întărească valabilitatea.
„Au avut nevoie de doi martori la cununie.”
- 4
(Figurat) Lucru care dovedește ceva.
„Zidurile acestea sunt martorii unei vremi apuse.”
- 5
(Sport) Bățul care se predă de la un alergător la altul, la ștafetă.
„A scăpat martorul la a doua schimbare.”
Sinonime
- mărturisitor
Expresii și locuțiuni
- Dumnezeu mi-e martor!jur că spun adevărul.
- Martor ocularcel care a văzut cu ochii lui ce s-a întâmplat.
- A lua pe cineva martora-l chema să confirme cele spuse.
Etimologie
Moștenit din latină (martyr), cuvânt venit la rândul lui din greacă.