Regula
DEX ’09 definește „audiența” ca întrevederea pe care o persoană cu o funcție de răspundere o acordă cuiva care îi cere ceva; DOOM 3 îi notează chiar sensurile „întrevedere” și „influență”. De aici „a cere o audiență”, „a fi primit în audiență”. Al doilea sens e interesul unui public: o idee sau o emisiune „are audiență”.
„Audierea” e acțiunea verbului „a audia”, pe care DEX ’09 îl explică în primul rând juridic: a asculta depoziția unui martor. MDA2 adaugă alte sensuri legate de ascultare: a asista la o conferință, a urma cursuri, a asculta emisiuni sau înregistrări. În niciunul nu e vorba de o întrevedere cerută cuiva.
Confuzia vine probabil din rădăcina comună: amândouă cuvintele țin de ideea de ascultare și sună aproape la fel. În plus, la tribunal apar amândouă: MDA2 notează pentru „audiență” și sensul juridic de ședință publică a instanței în care sunt ascultate părțile.
Regula practică: dacă ai cerut să fii primit de cineva, e „audiență”; dacă ești ascultat ca martor, e „audiere”.
Corect
- Primarul ne-a primit în audiență joi dimineață.
- Am cerut o audiență la directorul școlii.
- Procurorul a amânat audierea martorilor.
- Emisiunea are audiență mare în rândul tinerilor.
Greșit
- Primarul ne-a primit în audiere joi dimineață.
- Am cerut o audiere la directorul școlii.
Un truc de ținut minte
Audiența o ceri tu, ca să te asculte un șef. Audierea o hotărăște anchetatorul, ca să te asculte ca martor.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).