Regula
DEX ’09 definește „atribuția” ca sferă de autoritate sau de competență a cuiva, ca însărcinare sau sarcină de îndeplinit; DOOM 3 îi pune alături explicația „responsabilitate”. Așa se vorbește despre „atribuțiile postului”, „atribuțiile primarului”, „a-și depăși atribuțiile”.
„Atributul” (DOOM 3: „însușire, rol gramatical”) e o calitate esențială a unei persoane sau a unui lucru, ori un semn distinctiv: balanța e atributul justiției. În gramatică, atributul e partea de propoziție care determină un substantiv.
Cuvintele au aceeași rădăcină și sună aproape la fel, de unde confuzia. MDA2 consemnează că „atribut” a fost folosit și cu sensul de „atribuție”, dar marchează această folosire ca învechită și improprie; în limba de azi, sarcinile unei funcții sunt „atribuții”.
Folosirea inversă, „atribuție” pentru o calitate („răbdarea e o atribuție a profesorului”), nu apare în niciun dicționar.
Corect
- Fișa postului descrie atribuțiile fiecărui angajat.
- Primarul și-a depășit atribuțiile.
- Răbdarea și calmul sunt atribute esențiale ale unui bun profesor.
- În „casa veche”, cuvântul „veche” e atribut.
Greșit
- Răbdarea și calmul sunt atribuții esențiale ale unui bun profesor.
- Curajul e cea mai frumoasă atribuție a lui.
Un truc de ținut minte
Dacă poți spune „sarcini”, e „atribuții”; dacă poți spune „calități”, e „atribute”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).