Înțelesuri
- 1
Însușire esențială a unui obiect.
„Răbdarea este un atribut al unui bun profesor.”
- 2
Semn distinctiv, simbol.
„Sceptrul este atributul regelui.”
- 3
(Gramatică) Cuvânt dintr-o propoziție care precizează un substantiv și nu e parte principală.
„În „casa mare” cuvântul „mare” este atribut.”
Cum se folosește
Plural: atribute.
Atenție la scriere
- Atribuții sau atribute? — „Atribuțiile” sunt sarcinile și competențele unei funcții. „Atributele” sunt însușirile cuiva sau ale unui lucru. Răbdarea e un atribut, nu o atribuție.
Forme flexionare
- plural
- atribute
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (attribut) și din latină (attributum).