Înțeles
Sarcină sau drept de decizie pe care îl are cineva prin funcția sa.
„Paza și curățenia intră în atribuțiile paznicului.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte a-tri-bu-ți-e; genitiv-dativ articulat: atribuției; plural: atribuții.
Atenție la scriere
- Atribuții sau atribute? — „Atribuțiile” sunt sarcinile și competențele unei funcții. „Atributele” sunt însușirile cuiva sau ale unui lucru. Răbdarea e un atribut, nu o atribuție.
Forme flexionare
- articulat
- atribuția
- genitiv-dativ articulat
- atribuției
- plural
- atribuții
- plural articulat
- atribuțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (attribution) și din latină (attributio).