Înțelesuri
- 1
Pricepere temeinică într-un domeniu.
„Medicul și-a dovedit competența într-un caz dificil.”
- 2
Dreptul unei autorități de a hotărî într-o anumită problemă.
„Cazul nu ține de competența acestui tribunal.”
Sinonime
- pricepere
- calificare
- aptitudine
- atribuție
Antonime
- incompetență
- nepricepere
Cum se folosește
Pluralul e „competențe”.
Expresii și locuțiuni
- A fi de competența cuivaa ține de atribuțiile cuiva, a fi treaba lui să hotărască.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- competenței
- plural
- competențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza compétence.