DEX Dicționar

complet

adjectiv / adverb4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Căruia nu-i lipsește nimic; întreg.

    „Colecția e completă, are toate volumele.”

  2. 2

    (despre un vehicul, o sală) Cu toate locurile ocupate; plin.

    „Autocarul e complet, nu mai încape nimeni.”

  3. 3

    (adverbial) În întregime, de tot.

    „Am uitat complet de întâlnire.”

  4. 4

    (Învechit) Bal popular; local de dans din cartierele mărginașe. (Alt cuvânt, probabil din „cuplet”.)

    „Sâmbăta, flăcăii din mahala mergeau la complet.”

Sinonime

Cum se folosește

Forma corectă e complet, nu „complect” — varianta cu c e veche și e socotită greșeală azi.

Expresii și locuțiuni

  • Opere completeediție care cuprinde tot ce a scris un autor.
  • Complet de judecatăgrupul de judecători care judecă împreună o cauză.

Atenție la scriere

  • Complet sau complect? — Forma literară e „complet”, fără „c” înainte de „t”: „un set complet”. „Complect” e o variantă veche, notată încă în DEX, pe care DOOM 3 n-o mai dă.
  • „Versatil” nu înseamnă „talentat la toate” — În română, „versatil” înseamnă nestatornic, care își schimbă ușor părerile. Pentru cineva care se descurcă în multe domenii se spune „multilateral” sau „complet”.
  • „Comprehensiv” nu înseamnă „cuprinzător” — „Comprehensiv” înseamnă care înțelege repede sau care arată înțelegere față de alții. Un raport complet, care acoperă tot, e „cuprinzător”, nu „comprehensiv”.

Forme flexionare

masculin plural
compleți
feminin
completă
feminin plural
complete

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franțuzescul complet, ajuns acolo din latinescul completus „umplut”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C