Înțelesuri
- 1
Căruia nu-i lipsește nimic; întreg.
„Colecția e completă, are toate volumele.”
- 2
(despre un vehicul, o sală) Cu toate locurile ocupate; plin.
„Autocarul e complet, nu mai încape nimeni.”
- 3
(adverbial) În întregime, de tot.
„Am uitat complet de întâlnire.”
- 4
(Învechit) Bal popular; local de dans din cartierele mărginașe. (Alt cuvânt, probabil din „cuplet”.)
„Sâmbăta, flăcăii din mahala mergeau la complet.”
Cum se folosește
Forma corectă e complet, nu „complect” — varianta cu c e veche și e socotită greșeală azi.
Expresii și locuțiuni
- Opere completeediție care cuprinde tot ce a scris un autor.
- Complet de judecatăgrupul de judecători care judecă împreună o cauză.
Atenție la scriere
- Complet sau complect? — Forma literară e „complet”, fără „c” înainte de „t”: „un set complet”. „Complect” e o variantă veche, notată încă în DEX, pe care DOOM 3 n-o mai dă.
- „Versatil” nu înseamnă „talentat la toate” — În română, „versatil” înseamnă nestatornic, care își schimbă ușor părerile. Pentru cineva care se descurcă în multe domenii se spune „multilateral” sau „complet”.
- „Comprehensiv” nu înseamnă „cuprinzător” — „Comprehensiv” înseamnă care înțelege repede sau care arată înțelegere față de alții. Un raport complet, care acoperă tot, e „cuprinzător”, nu „comprehensiv”.
Forme flexionare
- masculin plural
- compleți
- feminin
- completă
- feminin plural
- complete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul complet, ajuns acolo din latinescul completus „umplut”.