Înțelesuri
- 1
Căruia nu-i lipsește nimic; întreg.
„Colecția e completă, are toate volumele.”
- 2
(despre un vehicul, o sală) Cu toate locurile ocupate; plin.
„Autocarul e complet, nu mai încape nimeni.”
- 3
(adverbial) În întregime, de tot.
„Am uitat complet de întâlnire.”
Antonime
- incomplet
- parțial
Cum se folosește
Forma corectă e complet, nu „complect” — varianta cu c e veche și e socotită greșeală azi.
Expresii și locuțiuni
- Opere completeediție care cuprinde tot ce a scris un autor.
- Complet de judecatăgrupul de judecători care judecă împreună o cauză.
Etimologie
Din franțuzescul complet, ajuns acolo din latinescul completus „umplut”.