Înțelesuri
- 1
Care nu-i lipsește nimic; întreg, desăvârșit.
„Îi doresc însănătoșire deplină.”
- 2
Căruia nu-i lipsește nimic; întreg, desăvârșit.
„Are încrederea deplină a echipei.”
- 3
(adverbial) În întregime, pe de-a-ntregul.
„Nu sunt deplin lămurit, mai am o întrebare.”
Expresii și locuțiuni
- Pe deplinîn întregime, fără rest.
Forme flexionare
- masculin plural
- deplini
- feminin
- deplină
- feminin plural
- depline
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Compus din prepoziția „de” și adjectivul „plin”.