Înțeles
Trimiterea cuiva cu forța într-o regiune îndepărtată, ca pedeapsă sau măsură represivă.
„Mii de familii au trăit deportarea în anii grei de după război.”
Sinonime
- exilare
- surghiun
Antonime
- repatriere
Cum se folosește
Plural: deportări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- deportării
- plural
- deportări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a deporta (din franceză déporter și din latină deportare).