Înțeles
Starea a ceea ce este deplin, întreg, complet; plenitudine.
„Se bucura de viață în toată deplinătatea ei.”
Sinonime
- plenitudine
- integritate
Cum se folosește
Nu are plural.
Expresii și locuțiuni
- în deplinătatea facultăților mintaleCu mintea limpede, în stare să judece și să hotărască singur.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- deplinătății
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).