DEX Dicționar

deplinătate

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Starea a ceea ce este deplin, întreg, complet; plenitudine.

    „Se bucura de viață în toată deplinătatea ei.”

Sinonime

Cum se folosește

Nu are plural.

Expresii și locuțiuni

  • în deplinătatea facultăților mintaleCu mintea limpede, în stare să judece și să hotărască singur.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
deplinătății

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „deplin”, cu sufixul „-ătate”.

Cuvântul de bază, în dicționar: deplin

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera D