Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi drept, corect și echitabil față de ceilalți.
„A cerut dreptate în fața instanței, convins de nevinovăția lui.”
- 2
Sistemul sau instituția care judecă și sancționează potrivit legii.
„Cazul a ajuns în fața dreptății după ani de anchetă.”
Sinonime
- echitate
- justiție
Antonime
- nedreptate
Expresii și locuțiuni
- A face (cuiva) dreptatea recunoaște meritul cuiva sau a corecta o nedreptate suferită de acesta.
- A-și face dreptate singura acționa pe cont propriu pentru a corecta o nedreptate, fără a apela la autorități.
Etimologie
Derivat din drept, cu sufixul -ate.