Înțelesuri
- 1
Dreptul de a da dispoziții și de a cere ascultare.
„Directorul are autoritatea de a semna contractul.”
- 2
Prestigiul și influența de care se bucură cineva.
„Vorbește cu autoritate despre orice subiect de istorie.”
- 3
(La plural) Instituțiile statului și reprezentanții lor.
„Autoritățile locale au închis drumul.”
- 4
Persoană recunoscută ca fiind cea mai pricepută într-un domeniu.
„E o autoritate în lingvistica românească.”
Expresii și locuțiuni
- Abuz de autoritatefolosirea puterii peste ce îngăduie legea.
- A-și impune autoritateaa se face ascultat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- autorității
- plural
- autorități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (autorité), cu sprijin din latină (auctoritas).