DEX Dicționar

plin

adjectiv / substantiv neutru7 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Care e umplut cu ceva până la limită.

    „Paharul e plin, nu-l mai mișca.”

  2. 2

    Fără goluri; compact, masiv.

    „Ușa e din lemn plin, nu din placaj.”

  3. 3

    Care are din belșug ceva.

    „E plin de idei, dar nu le duce la capăt.”

  4. 4

    Ajuns la deplinătate; aflat în toi.

    „Eram în plină vară când s-a mutat.”

  5. 5

    (Despre oameni) Rotofei, împlinit la trup.

    „E o femeie plină, cu obrajii rumeni.”

  6. 6

    (Despre voci, sunete) Bogat, puternic.

    „Are o voce plină, care umple sala.”

  7. 7

    (Substantiv neutru) Cantitatea maximă care încape într-un rezervor.

    „A făcut plinul la benzinăria de la ieșire.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • Plin ochiumplut până la limită.
  • A fi plin de sinea se crede mai mult decât este.
  • În plină ziîn miezul zilei, la lumină, în văzul tuturor.
  • A da în plina nimeri exact ce trebuia.

Etimologie

Moștenit din latină (plenus).

Alte cuvinte de pe litera P