Înțelesuri
- 1
Care nu trezește niciun interes; care aduce plictiseală.
„A fost un film lung și plictisitor.”
- 2
Supărător prin repetare; sâcâitor.
„Zgomotul acela plictisitor nu mai contenea.”
- 3
(Despre oameni) Care obosește cu vorba.
„E un om plictisitor, spune aceleași povești.”
Sinonime
- anost
- searbăd
- plicticos
Antonime
- captivant
- interesant
Expresii și locuțiuni
- De o plictiseală de moartepeste măsură de plictisitor.
- A fi plictisitor de politicosa duce politețea până la a obosi pe ceilalți.
Etimologie
Format în română de la „a plictisi”, verb venit din greaca modernă.