Înțelesuri
- 1
Care nu trezește niciun interes; care aduce plictiseală.
„A fost un film lung și plictisitor.”
- 2
Supărător prin repetare; sâcâitor.
„Zgomotul acela plictisitor nu mai contenea.”
- 3
(Despre oameni) Care obosește cu vorba.
„E un om plictisitor, spune aceleași povești.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- De o plictiseală de moartepeste măsură de plictisitor.
Forme flexionare
- masculin plural
- plictisitori
- feminin singular și plural
- plictisitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „a plictisi”, verb venit din greaca modernă.