Înțelesuri
- 1
Stare de dezinteres și oboseală provocată de lipsa unei activități interesante.
„Copiii se luptau cu plictiseala în timpul călătoriei lungi.”
- 2
Necaz, supărare, bătaie de cap.
„Am avut o mulțime de plictiseli cu actele mașinii.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- plictiselii
- plural
- plictiseli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a (se) plictisi”, împrumutat din greaca modernă.