Înțelesuri
- 1
Stare trecătoare în care nu mai simți o parte a corpului sau tot corpul, ca și cum ar fi adormit.
„După două ore de stat turcește, a simțit o amorțeală în picioare.”
- 2
(Figurat) Lipsă de vlagă, de energie; toropeală.
„O amorțeală de după-amiază de vară cuprinsese tot satul.”
Sinonime
- amorțire
- toropeală
Cum se folosește
G.-D.: amorțelii. Plural: amorțeli.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- amorțelii
- plural
- amorțeli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la amorți, cu sufixul -eală.