Înțelesuri
- 1
Presupunere, presimțire pe care o ai fără să ai dovezi.
„Am o bănuială că nu vor mai veni.”
- 2
Neîncredere față de cineva, în care crezi că ar avea o vină sau o intenție rea; suspiciune.
„Bănuiala a căzut asupra vecinului.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A avea o bănuialăa presupune ceva fără dovezi.
- Peste orice bănuialăatât de cinstit, încât nimeni nu se poate îndoi de el.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bănuielii
- plural
- bănuieli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a bănui», cu sufixul -eală.