Înțelesuri
- 1
Simțământul de siguranță față de cinstea, priceperea sau gândurile cuiva.
„Are încredere deplină în colegii lui.”
- 2
Credința că lucrurile vor ieși bine; siguranță de sine.
„A intrat în examen cu încredere.”
Antonime
- neîncredere
- bănuială
Expresii și locuțiuni
- Om de încredereom căruia i se poate încredința orice.
- A da vot de încrederea încuviința, prin vot, activitatea unui guvern.
- A-și pierde încredereaa nu mai crede în cineva sau în ceva.
- De încrederepe care te poți bizui.
Etimologie
Format în română de la „a (se) încrede”, verb venit de la „a crede”, moștenit din latinescul credere.