Înțelesuri
- 1
Ceremonia în care se pune coroana pe capul unui rege sau al unei regine.
„Încoronarea regelui Ferdinand a avut loc la Alba Iulia.”
- 2
(Figurat) Încununare, punctul cel mai înalt al unei realizări.
„Premiul a fost încoronarea carierei sale.”
Sinonime
- încununare
- consacrare
Antonime
- detronare
- abdicare
Cum se folosește
Pluralul e „încoronări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încoronării
- plural
- încoronări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) încorona”.