Înțelesuri
- 1
Faptul de a încorda sau de a se încorda: de a strânge mușchii, de a întinde ceva cu putere.
„Se vedea încordarea mușchilor la fiecare ridicare a halterei.”
- 2
(Figurat) Stare de tensiune, de neliniște, de atenție maximă.
„În sală domnea o încordare care se tăia cu cuțitul.”
Antonime
- relaxare
- destindere
Cum se folosește
Plural: încordări. G.-D.: încordării.
Expresii și locuțiuni
- cu încordareDin toate puterile, cu toată atenția.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încordării
- plural
- încordări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a încorda”.