Înțeles
Care se află în jur, de jur împrejur; care înconjoară.
„Zidurile înconjurătoare protejau toată cetatea.”
Sinonime
- împrejmuitor
- ambiant
Cum se folosește
Feminin singular și plural: înconjurătoare; plural masculin: înconjurători.
Expresii și locuțiuni
- mediul înconjurătornatura și condițiile din jurul unei ființe, în care ea trăiește.
Forme flexionare
- masculin plural
- înconjurători
- feminin singular și plural
- înconjurătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a înconjura, cu sufixul -ător.