Înțelesuri
- 1
Curaj, tărie de caracter, purtare de om hotărât.
„A dat dovadă de bărbăție și și-a recunoscut greșeala.”
- 2
Vârsta matură a unui bărbat; puterea lui fizică.
„Ajunsese la bărbăție și conducea gospodăria.”
Antonime
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- articulat
- bărbăția
- genitiv-dativ
- bărbății
- genitiv-dativ articulat
- bărbăției
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).