Înțelesuri
- 1
Care bănuiește; înclinat spre bănuială.
„Vecinul bănuitor ne privea pe sub gene.”
- 2
Care se îndoiește de credința partenerului; gelos.
„Un soț bănuitor îi controla telefonul.”
Sinonime
- suspicios
- neîncrezător
Antonime
Cum se folosește
Feminin: bănuitoare; plural: bănuitori, bănuitoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- bănuitori
- feminin singular și plural
- bănuitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la bănui, cu sufixul -tor.