Înțelesuri
- 1
Părere bazată pe aparențe, pe ipoteze sau pe deducții; presupunere.
„Prezumția lui s-a dovedit greșită.”
- 2
(Juridic) Concluzie legală privind un fapt necunoscut, dedusă dintr-un fapt cunoscut.
„Legea instituie o prezumție în favoarea inculpatului.”
- 3
Părere exagerat de bună despre sine; îngâmfare.
„Vorbea cu prezumție despre realizările sale.”
Sinonime
- presupunere
- supoziție
- îngâmfare
Cum se folosește
Plural: prezumții.
Expresii și locuțiuni
- prezumție de nevinovățieprincipiul după care un acuzat este socotit nevinovat până la hotărârea definitivă a instanței.
Forme flexionare
- articulat
- prezumția
- genitiv-dativ articulat
- prezumției
- plural
- prezumții
- plural articulat
- prezumțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (présomption) și din latină (praesumptio).