Înțelesuri
- 1
Îndemânarea de a face bine un lucru.
„A reparat ceasul cu multă pricepere.”
- 2
Puterea de a înțelege ușor, judecată.
„Copilul are o pricepere peste vârsta lui.”
Sinonime
- îndemânare
- iscusință
- abilitate
- dibăcie
Antonime
- nepricepere
- stângăcie
Cum se folosește
Pluralul „priceperi” e rar.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- priceperii
- plural
- priceperi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) pricepe”.