DEX Dicționar

prieten

substantiv masculin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Persoană legată de altcineva prin afecțiune, încredere și respect reciproc, în afara relațiilor de rudenie.

    „E prietenul lui cel mai bun încă din liceu.”

  2. 2

    (adjectival) Favorabil, binevoitor.

    „O țară prietenă ne-a trimis ajutoare după inundații.”

  3. 3

    (Familiar) Bărbatul cu care o femeie are o legătură de dragoste; iubit.

    „Și-a adus prietenul la masă, să-l cunoască părinții.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • Prieten la nevoie se cunoașteadevărații prieteni se dovedesc a fi cei care te ajută la greu.

Atenție la scriere

  • Prietene!, nu „prietenule!” — Vocativul lui „prieten” este „prietene”: „Mulțumesc, prietene!”. Forma „prietenule” nu apare în dicționare.

Forme flexionare

vocativ
prietene
plural
prieteni

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din slavul prijatelĭ, cu sensul de bază „cel care este pe placul cuiva”.

Cuvinte formate din „prieten”

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P