Înțelesuri
- 1
Om care îți vrea răul, care te urăște și lucrează împotriva ta.
„Și-a făcut dușmani în tot satul, cu limba lui ascuțită.”
- 2
Tabăra cu care te lupți într-un război; inamicul.
„Dușmanul se retrăsese peste râu în timpul nopții.”
- 3
(adjectiv) Care ține de dușman, care e plin de ură față de cineva.
„A întâmpinat propunerea cu o privire dușmană.”
Expresii și locuțiuni
- Dușman de moartedușman neîmpăcat, cu care nu mai e nicio împăcare.
- Nici dușmanului să nu-i doreștise spune despre o nenorocire atât de mare, încât n-o meriți nici măcar de la un om pe care îl urăști.
Etimologie
Din turcescul düşman.