Înțelesuri
- 1
(La plural) Populațiile turce din Asia Mică care au întemeiat, sub Osman I, statul otoman; (la singular) persoană din acest popor.
„Otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453.”
- 2
(Adjectiv) Care ține de otomani sau de statul lor.
„Imperiul otoman a durat secole.”
Sinonime
- osmanlâu
- turc
Cum se folosește
Feminin: otomană; plural: otomani, otomane.
Forme flexionare
- masculin plural
- otomani
- masculin plural
- otomane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (othomannus), franceză (ottoman) și italiană (ottomano).