Înțeles
(Medicină) Inflamație a urechii, mai ales a membranei care căptușește canalul auditiv.
„După baia în lac, copilul a făcut otită și l-a durut urechea două zile.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: otitei. Plural: otite.
Atenție la scriere
- „Otită la ureche”, „gastrită la stomac”: pleonasme — Numele bolilor în „-ită” conțin deja organul inflamat: otita e inflamația urechii, gastrita a stomacului, rinita a nasului. Nu mai adăuga „la ureche”, „la stomac”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- otitei
- plural
- otite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (otite).