Înțelesuri
- 1
Adversar, rival, dușman.
„Potrivnicii s-au înfruntat în finală.”
- 2
(Adjectiv) Ostil, care se împotrivește; (despre vreme) neprielnic.
„Vremea potrivnică ne-a oprit din drum.”
- 3
Care este opus sau contrar altui lucru; care nu se potrivește.
„Cei doi aveau păreri potrivnice.”
Cum se folosește
Feminin: potrivnică; plural: potrivnici, potrivnice.
Forme flexionare
- masculin plural
- potrivnici
- masculin plural
- potrivnice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (protivĩnikŭ).