Înțelesuri
- 1
Tatăl tatălui sau al mamei.
„Bunicul lui a fost învățător în satul acela.”
- 2
(La plural) Părinții părinților; prin extindere, strămoșii.
„Bunicii locuiesc la țară, într-o casă cu prispă.”
- 3
(Regional) Cuvânt cu care se adresează cineva unui bărbat bătrân.
„Mulțumesc, bunicule, că ne-ai arătat drumul.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Casa bunicilorcasa în care ai copilărit, la părinții părinților.
- De pe vremea bunicilorde foarte demult.
Forme flexionare
- plural
- bunici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română, de la „bun”, cu sufixul -ic.