DEX Dicționar

buncăr

substantiv neutru3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Adăpost întărit, adesea sub pământ, care apără de bombe și de gloanțe.

    „În timpul bombardamentului, oamenii s-au ascuns în buncăr.”

  2. 2

    Recipient mare în care se depozitează cărbune, cereale sau alte materiale mărunte.

    „Cărbunele se descarcă din buncăr direct în vagoane.”

  3. 3

    Compartimentul de pe navă în care se ține combustibilul.

    „Marinarii au umplut buncărele înainte de plecare.”

Sinonime

Cum se folosește

Pluralul e „buncăre”.

Etimologie

Din germana Bunker.

Alte cuvinte de pe litera B