Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi bun; înclinarea de a face bine.
„S-a purtat cu multă bunătate cu vecinii bolnavi.”
- 2
Bunăvoință, amabilitate.
„A avut bunătatea să ne aștepte o oră.”
- 3
Faptă bună; binefacere.
„A făcut multe bunătăți în satul lui.”
- 4
Gust bun, plăcut al unei mâncări.
„Ciorba are o bunătate rară.”
- 5
(La plural) Mâncăruri și băuturi alese.
„Masa de sărbători era plină de bunătăți.”
- 6
(La plural) Lucruri de calitate; averi, bogății.
„A lăsat copiilor toate bunătățile agonisite.”
Sinonime
- blândețe
- generozitate
- binefacere
Antonime
- răutate
Expresii și locuțiuni
- Din bunătatea inimiidin milă, fără să i se ceară.
- Ai bunătatea să…te rog, fii bun să…
- O bunătate de omom deosebit de bun la suflet.
Etimologie
Moștenit din latină (bonitas, -atis).