Înțelesuri
- 1
(Om) ticălos, care face fapte josnice.
„Numai un nemernic ar face așa ceva.”
- 2
(Învechit) Om vrednic de milă; sărman.
„Nemernicul umbla din sat în sat, cerșind.”
- 3
(Învechit) Om venit de aiurea; pribeag.
„Erau nemernici așezați de curând pe acele locuri.”
Expresii și locuțiuni
- Nemernic fără perecheom rău cum nu se mai află.
- Faptă nemernicăfaptă josnică, de neiertat.
Forme flexionare
- masculin plural
- nemernici
- masculin plural
- nemernice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (namĕrinŭ „venetic”), cu sensul mutat de la „pribeag” la „sărman” și apoi la „ticălos”.