Înțelesuri
- 1
Starea celui nemulțumit; supărare.
„Și-a arătat nemulțumirea față de rezultate.”
- 2
Motiv de supărare; neplăcere.
„Oamenii și-au spus nemulțumirile la ședință.”
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „nemulțumiri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nemulțumirii
- plural
- nemulțumiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul ne- și „mulțumire”.