Înțelesuri
- 1
Faptul de a pune ceva peste altceva, ca să-l ascunzi sau să-l aperi.
„Acoperirea casei s-a făcut cu țiglă.”
- 2
Stratul pus peste un obiect ca să-l ferească de uzură.
„Piesa are o acoperire de zinc.”
- 3
Banii sau bunurile din care se poate plăti o datorie.
„Cecul a fost emis fără acoperire.”
- 4
Zona în care ajunge semnalul unei rețele.
„La munte n-am avut acoperire la telefon.”
Antonime
- descoperire
- dezvelire
Expresii și locuțiuni
- Fără acoperirecare nu are în spate nimic real: vorbe fără acoperire, cec fără acoperire.
Etimologie
Format în română de la verbul „a acoperi”, moștenit din latinescul accooperire.