Înțeles
Faptul de a biciui; lovirea cu biciul.
„Biciuirea cailor a fost interzisă.”
Sinonime
- flagelare
Cum se folosește
Plural: biciuiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- biciuirii
- plural
- biciuiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a biciui.