Înțelesuri
- 1
Stare de mulțumire sufletească deplină.
„A cunoscut fericirea abia după ce s-au întors copiii.”
- 2
Noroc; împrejurare favorabilă.
„A fost o fericire că n-a pățit nimeni nimic.”
- 3
Ființa sau lucrul care aduce această stare.
„Copiii sunt fericirea lor, atât au.”
Antonime
- nefericire
- tristețe
Expresii și locuțiuni
- Din fericireprintr-o împrejurare norocoasă.
- A-și găsi fericireaa ajunge la mulțumirea deplină.
Etimologie
De la verbul „a ferici”, format la rândul lui de la „ferice”, moștenit din latină.