Înțelesuri
- 1
Stare sufletească plăcută, provocată de ceva bun care se întâmplă sau se împlinește.
„Vestea că a luat examenul i-a umplut de bucurie toată casa.”
- 2
Lucru sau persoană care produce această stare.
„Nepoții sunt cea mai mare bucurie a bătrâneții.”
Sinonime
- fericire
- voie bună
- satisfacție
Expresii și locuțiuni
- Cu bucuriecu plăcere, de bunăvoie.
Forme flexionare
- articulat
- bucuria
- genitiv-dativ articulat
- bucuriei
- plural
- bucurii
- plural articulat
- bucuriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivă din verbul a (se) bucura, moștenit din latinescul vulgar bucurare, cu rădăcini încă discutate de lingviști.