Înțelesuri
- 1
Starea sufletească a celui supărat, abătut sau mâhnit.
„Și-a luat rămas-bun cu tristețe.”
- 2
Atmosferă apăsătoare a unui loc sau a unui lucru.
„Toamna aduce o tristețe aparte peste sat.”
Sinonime
- mâhnire
- amărăciune
- melancolie
- jale
Cum se folosește
Pluralul „tristeți” e rar.
Etimologie
Format din „trist” și sufixul -ețe, după franceza tristesse și italiana tristezza.