Înțelesuri
- 1
Starea celui jignit sau nemulțumit de purtarea cuiva apropiat.
„I-a trecut supărarea după ce au stat de vorbă pe îndelete.”
- 2
Necaz, întâmplare care aduce durere sufletească.
„A avut o supărare mare anul trecut și încă nu și-a revenit.”
Sinonime
- necaz
- mâhnire
- amărăciune
Antonime
Cum se folosește
Supărarea românească e mai ales o răceală între oameni apropiați, nu furie. Cine e supărat pe tine nu țipă — tace și se retrage.
Expresii și locuțiuni
- A-i trece supărareaa se împăca, a nu mai fi mâhnit.
- Fără supărareformulă cu care îndulcești o vorbă care ar putea jigni.
- A-și îneca supărareaa încerca să-ți uiți necazul bând.
Etimologie
Derivat din verbul „a supăra”, moștenit din latinescul superare („a fi deasupra, a copleși”).