Înțelesuri
- 1
Sentiment de mulțumire și de plăcere pe care îl ai când ți se împlinește o dorință; și lucrul care îți dă această mulțumire.
„Copiii i-au adus bunicii satisfacția de a-i vedea împreună la masă.”
- 2
Reparare a unei jigniri sau a unei nedreptăți; dreptate obținută sau dată cuiva.
„Reclamantul a cerut instanței satisfacție pentru pagubele suferite.”
Antonime
- nemulțumire
- insatisfacție
- necaz
Cum se folosește
Forma veche: satisfacțiune. Pluralul: satisfacții.
Expresii și locuțiuni
- A cere satisfacțiea cere dreptate; (în trecut) a provoca pe cineva la duel.
- A da satisfacțiea face dreptate cuiva; (în trecut) a primi o provocare la duel.
Forme flexionare
- articulat
- satisfacția
- genitiv-dativ articulat
- satisfacției
- plural
- satisfacții
- plural articulat
- satisfacțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (satisfaction) și din latină (satisfactio).