Înțelesuri
- 1
Faptul că un lucru dorit se realizează.
„Nașterea fetiței a fost împlinirea visului lor.”
- 2
Faptul de a ajunge la o anumită vârstă sau la un termen.
„La împlinirea a 18 ani a primit buletinul.”
- 3
Mulțumirea sufletească a celui care a reușit ce și-a dorit.
„Meseria de medic îi aduce împlinire.”
Sinonime
- realizare
- înfăptuire
- satisfacție
Antonime
- eșec
- neîmplinire
Cum se folosește
Pluralul e „împliniri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împlinirii
- plural
- împliniri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).