Înțelesuri
- 1
Unirea a doi indivizi de sex opus, la animale, pentru a face pui.
„Primăvara e sezonul de împerechere al păsărilor.”
- 2
Așezarea a două lucruri împreună, în pereche.
„Împerecherea culorilor nu i-a reușit.”
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „împerecheri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împerecherii
- plural
- împerecheri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) împerechea”.