Înțelesuri
- 1
Conducător suprem al unui imperiu.
„Împăratul Traian a cucerit Dacia.”
- 2
(În basme) Rege, stăpânitor al unei împărății.
„Împăratul avea trei feciori.”
- 3
Figurat. Stăpân cu putere nelimitată asupra unui domeniu.
„În curtea lui e împărat, nimeni nu-i zice nimic.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A trăi ca un împărata trăi în belșug și fără griji.
- Ce-i al Cezarului, Cezaruluifiecăruia să i se dea ce i se cuvine.
Forme flexionare
- plural
- împărați
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (imperator).