Înțelesuri
- 1
Care ascultă fără să se împotrivească; ascultător.
„Un elev supus, care nu ridică niciodată tonul.”
- 2
Care a fost adus sub stăpânirea cuiva; cucerit.
„Popoarele supuse plăteau tribut în fiecare an.”
- 3
Care e pus să treacă printr-o încercare sau printr-un tratament.
„Materialul a fost supus unor probe de rezistență.”
- 4
(Substantival) Persoană care, prin cetățenie, ține de un anumit stat.
„Era supus britanic, deși trăia la noi de treizeci de ani.”
Sinonime
- ascultător
- docil
- umil
Antonime
- răzvrătit
- nesupus
- îndărătnic
Expresii și locuțiuni
- Supus legiicare trebuie să se plece în fața legii, ca oricare altul.
- Supușii coroanei(învechit) cetățenii unui rege sau ai unui împărat.
Etimologie
De la verbul „a supune”, moștenit din latină (supponere).