Înțelesuri
- 1
Care nu este bine dispus; supărat, mâhnit.
„Era indispus și nu a vrut să vorbească.”
- 2
Care nu se simte bine; ușor bolnav.
„Se simțea indispus după masă.”
Sinonime
- supărat
- morocănos
Antonime
- bine dispus
- vesel
Cum se folosește
Feminin: indispusă; plural: indispuși, indispuse.
Forme flexionare
- masculin plural
- indispuși
- feminin
- indispusă
- feminin plural
- indispuse
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a indispune (cf. franceză indisposé).