Înțelesuri
- 1
Cu voie bună, bine dispus; voios.
„Era vesel și glumea cu toată lumea la petrecere.”
- 2
(Despre față, glas, purtare) Care arată voie bună.
„A răspuns cu un glas vesel.”
- 3
Care înveselește; plăcut, desfătător.
„Camera are o culoare veselă.”
- 4
Care se face cu voioșie.
„A fost o petrecere veselă, ținută până spre ziuă.”
Sinonime
- voios
- vesel la fire
- bine dispus
Antonime
- trist
- mohorât
Expresii și locuțiuni
- A fi în toane veselea fi bine dispus.
- Cu inima veselăcu bucurie, fără părere de rău.
Etimologie
Din slavă (veselŭ).