Înțelesuri
- 1
Totalitatea trăsăturilor specifice unei persoane, prin care se deosebește de altele.
„Fiecare copil are individualitatea lui.”
- 2
Om care se remarcă prin calități de caracter sau de minte; personalitate.
„Era o individualitate puternică a epocii.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: individualități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- individualității
- plural
- individualități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (individualité).